cum o aranjez dacă am mai multe locații de activitate

Obligația ține de produs, nu de sediul

Pașaportul produsului este o obligație care ține de produsul pus pe piață, nu de locul unde este situat sediul întreprinderii. Aceasta înseamnă că o întreprindere cu mai multe sedii — de exemplu o sediu central cu o locație de producție separată, sau mai multe puncte de vânzare sub aceeași persoană juridică — nu trebuie să organizeze pașaportul separat pentru fiecare sediu. Obligațiile din articolul 27 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) sunt ale fabricantului în calitate de operator pe piață, iar acest rol nu este legat de un anumit imobil sau adresă, ci de partea responsabilă cu punerea în comerț a produsului. Cine produce sau comercializează oțel în mai multe locații poate deci în majoritatea cazurilor să se descurce cu un singur proces organizat, atâta timp cât acel proces furnizează pentru fiecare produs datele corecte și actuale.

Pentru cine aceasta se aplică și unde se oprește

Aceasta se aplică întreprinderilor care sub aceeași persoană juridică sau sub persoane juridice afiliate în mai multe locații fabrică, prelucrează sau comercializează același tip de produse din oțel. Este atunci vorba de întrebarea dacă poate ajunge un singur proces de pașaport pentru produse care din punct de vedere tehnic și administrativ aparțin împreună. Nu se aplică în mod automat situațiilor în care sediile diferite sunt separate din punct de vedere juridic — de exemplu filiale independente, francizați sau denumiri comerciale separate cu propria înregistrare. În acele cazuri, fiecare persoană juridică poate fi considerată ca operator pe piață separat, cu propria responsabilitate pentru produsele pe care le pune ele înșele pe piață. Nu se aplică nici pentru produse care deși sunt vândute prin mai multe sedii, provin de la diferiți fabricanți sau importatori: fiecare pașaport rămâne legat de produsul specific și de partea responsabilă pentru acesta, indiferent prin care punct de vânzare ajunge în final la client. Cine are îndoieli dacă sediile proprii cad sub o singură responsabilitate sau nu, face bine să clarifice mai întâi aceasta, căci aceasta determină dacă o singură abordare centralizată este suficientă sau nu.

Când devine relevant aceasta

Nu există încă o dată fixă din care această obligație intră în vigoare. Ceea ce este stabilit este ruta: ESPR este regulamentul cadru, iar obligațiile concrete pentru grupuri specifice de produse — inclusiv oțelul — vin doar cu un act delegat care se stabilește pe grup de produse. Pentru oțel, acel act delegat nu există încă. Imediat după ce acesta este publicat, mai trece o perioadă înainte ca obligațiile să intre efectiv în vigoare. Până atunci, nu există obligație legală de a purta deja acum un pașaport, dar nimic nu împiedică o întreprindere să-și organizeze deja propria organizație — inclusiv distribuția pe sedii — în atât fel încât un pașaport să poată fi mai târziu conectat fără dificultăți la fluxurile de produse corecte.

Cum aborda aceasta în practică

Primul pas este să obții claritate asupra structurii juridice: care sedii cad sub care persoană juridică, și cine este pentru care produs fabricantul sau importatorul în sensul articolului 27. După aceea este important să determini dacă informațiile despre produs necesare pentru pașaport — origine, compoziție, prelucrări, certificate — sunt înregistrate centralizat sau per sediu. Pentru întreprinderile cu mai multe locații de producție sub o singură persoană juridică, o abordare centralizată este adesea evidentă: un singur sistem în care pentru fiecare produs sau lot de producție datele sunt colectate, indiferent pe care sediu a fost prelucrat materialul. Pentru întreprinderile cu persoane juridice separate pe sediu, este logic ca fiecare persoană juridică să-și organizeze propriul proces, eventual cu un standard partajat pentru ca datele să fie reciproc schimbabile. După aceea este înțelept să vezi ce date și sisteme interne există deja, și cum acestea se conectează la ceea ce pașaportul va cere mai târziu — cum abordez pasaportul produsului pentru oțel pas cu pas oferă o abordare secvenţială. Pentru întreprinderile care doresc deja să experimenteze cum funcţionează aceasta în practică înainte ca obligaţia să intre în vigoare, există posibilitatea de a lăsa elabora deja o versiune de test a pasaportului de produsceea ce arată imediat dacă structura de stabilire actuală și fluxurile de date sunt deja suficiente.

Baza acestui răspuns

Obligaţiile pentru fabricanți se găsesc în articolul 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781), care stabileşte cine este responsabil pentru elaborarea și menținerea actualizată a pasaportului de produs. Ceea ce trebuie să conţină pasaportul în sine și cum funcţionează din punct de vedere tehnic se găsesc în articolul 9 (pasaportul digital de produs) și articolul 10 (cerinţe pentru pasaportul digital de produs) din același regulament. Aceste articole conectează obligaţia în permanență cu operatorul economic și cu produsul, nu cu o locaţie fizică, ceea ce constituie baza pentru concluzia că o structură de stabilire în sine nu necesită un proces separat de pasaport, atâta timp cât persoana juridică responsabilă este clar identificabilă.

Cine dorește deja să verifice dacă propriul produs va cădea sub aceste reguli poate face aceasta prin se aplică dosarul digital al produsului pentru oțelul meu, și cine dorește să pregătească deja organizaţia face bine să se uite și la ceea ce se poate face deja în timp ce regulile nu sunt încă definitive.

Baza acestui material

Regulamentul însuși se găsește pe EUR-Lex. Facem referiri pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne crezi pe cuvânt.

Ceea ce trebuie să faceți în mod concret

Ceea ce se așteaptă de la dumneavoastră

ESPR conectează obligaţiile la rolul pe care îl are o întreprindere — fabricant, importator sau distribuitor — și nu la numărul de stabiliri pe care le are o întreprindere. Articolul 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește obligaţiile fabricanților, și acele obligaţii sunt conectate cu produsul, nu cu locaţia în care produsul este creat, stocat sau transformat. Pentru o întreprindere cu mai multe stabiliri, aceasta înseamnă în principal o întrebare organizatorică: cine în cadrul întreprinderii se asigură că fiecare stabilire lucrează cu aceleași date de pasaport corecte.

Un pasaport coerent pe produs, indiferent de stabilire

Articolul 9 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie pasaportul digital de produs ca un set de date conectate la un produs sau model de produs specific. Aceasta înseamnă că pasaportul nu diferă per stabilire: un lot de oţel care este fabricat sau importat într-o stabilire și transformat, revândut sau stocat într-o altă stabilire, ar trebui în principiu să rămână asociat aceluiași pasaport. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajaţi cu, de exemplu, o locaţie de producţie și o stabilire comercială separată, aceasta înseamnă că datele pasaportului trebuie gestionate central, chiar dacă activităţile operaţionale sunt dispersate.

Asiguraţi-vă că datele purtătorului QR urmăresc produsul, nu locaţia

Articolul 10 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește cerinţe privind modul în care datele pasaportului digital de produs trebuie să fie accesibile, prin intermediul purtătorului conectat la produs. Când un produs este deplasat între stabiliri — de la depozitare la prelucrare, de la prelucrare la vânzare — conexiunea dintre produs și pasaport trebuie să rămână intactă. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că o întreprindere cu mai multe locaţii are nevoie de o modalitate etanșă de a se asigura că purtătorul de date urmărește produsul și nu este accidental deconectat la deplasările interne între stabiliri.

Desemnaţi o responsabilitate clar identificabilă în cadrul întreprinderii

Articolul 27 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) plasează obligaţiile la fabricant, și la import la importator. Într-o întreprindere cu mai multe stabiliri este obișnuit ca diferite departamente sau locaţii să se ocupe cu o parte din proces: achiziţii într-un loc, prelucrare într-altul, vânzare din nou în alt loc. Cine furnizează sau verifică care date este o chestiune internă — regulamentul în sine plasează obligaţia la persoana juridică care acţionează ca fabricant sau importator, nu la o stabilire anume a acesteia.

Unde nu funcționează în practică

Câteva situaţii apar în mod regulat în practică la întreprinderile cu mai multe stabiliri.

O primă situație: o sucursală funcționează cu un sistem sau alte șabloane decât cealaltă, ceea ce face ca două pasapoarte pentru ceea ce este de fapt același produs să conțină date diferite. O secundă: la mutarea internă a stocului între sucursale, legătura dintre produsul fizic și codul QR se pierde, de exemplu pentru că o etichetă se desprinde sau nu este preluat la reambalare. O a treia situație apare atunci când o direcție centrală de achiziții primește date despre pasaport de la producător, dar nu comunică aceste informații în mod consecvent sucursalelor care prelucrează sau vând produsul mai departe — cu rezultatul că sucursala vânzătoare nu știe ce date există deja și care lipsesc încă. O a patra: la fuziunea sau preluarea unei sucursale suplimentare devine neclar cine este responsabil de acum înainte pentru menținerea pasapoartelor pentru stocul provenit din sucursala preluată. Și o a cincea: diferite sucursale folosesc fiecare punctul lor de contact la un organism de supraveghere, ceea ce face ca la o inspecție să nu fie imediat clar cine dispune de datele complete despre pasaport pentru un anumit lot — în timp ce ce cere un inspector la o inspecție cu privire la oțel tocmai arată că viziunea de ansamblu și disponibilitatea rapidă a datelor sunt importante.

Aceste situații nu sunt o chestiune de rea intenție, ci de lipsă de coordonare între sucursale care și-au dezvoltat fiecare propria modalitate de lucru înainte ca pasaportul de produs să apară în orizont.

Ce puteți documenta

Pentru o întreprindere cu mai multe sucursale, este util să reglementați în scris o serie de aspecte, astfel încât responsabilitățile să nu depindă de cine se întâmplă să fie prezent la acel moment:

O repartizare internă a rolurilor: cine este în cadrul întreprinderii răspunzător în ultimă instanță pentru crearea, verificarea și actualizarea pasapoartelor, și care sucursală furnizează ce parte a datelor.
Un proces de lucru fix pentru mutările interne: cum este monitorizată legătura dintre produs și suportul de date QR atunci când stocul se deplasează de la o sucursală la alta, inclusiv ce se întâmplă dacă o etichetă este daunată — vedeți de asemenea ce trebuie să fac dacă codul QR de pe oțelul meu este deteriorat.
O depozitare centrală unică pentru datele despre pasaport, accesibilă tuturor sucursalelor, astfel încât fiecare locație să nu-și mențină versiunea proprie, posibil diferită.
Acorduri cu furnizori și producători privind ce date furnizează ei și la care sucursală, pentru a se evita munca dublă sau lacune.
Un plan de instruire pentru angajații din fiecare sucursală care se ocupă cu pasaportul, de la depozit până la vânzări — cum îmi antrenez personalul să lucreze cu pașaportul de produs oferă pentru aceasta un punct de plecare.
Un plan de acțiuni comună care folosește același punct de plecare pentru toate sucursalele, în loc ca fiecare locație să reinventeze roata — cum abordez pasaportul produsului pentru oțel pas cu pas este pentru aceasta un punct de pornire.

Aceste acorduri sunt o alegere organizatorică internă și nu o obligație legală în sine, dar reduc riscul ca răspândirea pe mai multe sucursale să duce la pasapoarte inconsistente sau incomplete pentru ceea ce este în esență același produs.

Aceasta nu este o consultanță juridică. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli privind situația dvs. specifică, consultați un jurist sau autoritatea competentă de supraveghere.

Scris cu ajutorul AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-09-05. Nu este ceva în neregulă? Spune-ne — corecțiile au prioritate.