Se aplică pasaportul produsului pentru semifabricate din oțel?

Semifabricatele se încadrează în conceptul larg de produs al ESPR

Da, semifabricatele din oțel și fier se încadrează în principiu în domeniul de aplicare al ESPR. Verordunarea nu vorbește despre "produse finale", ci despre "produse" în sens larg, iar definiția din articolul 2 al Regulamentului (UE) 2024/1781 cuprinde în mod explicit componentele și produsele intermediare. O tablă, tub, profil sau bară care este pusă pe piață ca semifabricat este deci un "produs" în sensul acestui regulament, chiar dacă materialul suferă apoi prelucrări suplimentare la un prelucrător de metale sau o întreprindere de construcții. Faptul că nu este ultima verigă din lanț nu-l exclude deci.

Important este totuși distinția dintre domeniu de aplicare și obligație. Faptul că ceva se încadrează în conceptul de produs din articolul 2 nu înseamnă că trebuie să existe imediat un pașaport digital pentru produse. ESPR este o verordunare-cadru: stabilește posibilitatea și regulile jocului, dar pentru fiecare grup de produse se stabilește într-un act delegat separat dacă, și dacă da, cu ce cerințe, acel grup are de fapt o obligație de pașaport. Pentru semifabricatele din oțel și fier, acest act nu există încă.

Pentru oțel și fier, dar obligația de pașaport vine pe grupe de produse

Această distincție privește direct grupul țintă al acestei platforme: comerțul cu oțel, prelucrătorii de metale și întreprinderile de construcții lucrează aproape zilnic cu semifabricatele — produse laminate, tuburi, profile, bare, material laminat plan. Acestea se încadrează, ținând seama de articolul 2, în conceptul larg de produs al ESPR și nu sunt deci o categorie care prin definiție rămâne în afara atenției, așa cum sunt de exemplu produsele alimentare sau medicamentele în conformitate cu excluderile din articolul 1.

Ceea ce nu rezultă din aceasta este că fiecare bucată de oțel care iese acum din poarta fabricii trebuie să respecte o obligație de pașaport. Atât timp cât pentru grupa de produse fier și oțel nu a fost adoptat un act delegat cu cerințe concrete de ecodesign și informare, nu există nici o obligație de pașaport pentru acel grup. Domeniul de aplicare al verordunării-cadru și momentul în care apare o obligație specifică sunt deci două întrebări diferite. Cea dintâi poate fi deja răspunsă cu articolul 1 și 2; cea de-a doua depinde de planul de lucru și de actul delegat care rezultă din acesta.

Data nu este încă stabilită: ruta planului de lucru către un act delegat

O dată fixă pentru a face obligatoriu pașaportul pentru semifabricatele din oțel și fier nu există în acest moment. Ceea ce este stabilit este ruta prin care acea dată ia ființă: Comisia Europeană lucrează cu un plan de lucru ESPR pentru perioada 2025-2030, iar fierul și oțelul sunt menționați în acesta ca grup de produse. Primul act delegat pentru acest grup se așteaptă în cadrul acestui plan de lucru în 2026; obligațiile care rezultă din acesta intră de obicei în vigoare doar o perioadă după publicare — pentru grupurile de produse ESPR anterioare, optsprezece luni după actul delegat este un tipar obișnuit. Pe baza acestui lucru, pentru oțel și fier se așteaptă un moment în jurul anului 2028, dar aceasta este o așteptare, nu o dată stabilită. Imediat după ce actul delegat este publicat, data efectivă este cunoscută și va fi menționată aici.

Până atunci se aplică: există o verordunare-cadru care face posibil să se stabilească cerințe pentru această grupă de produse, și există un plan de lucru care indică când aceasta vine aproximativ în discuție. Nu există o obligație în curs.

Ce înseamnă aceasta pentru un comerțiant cu oțel sau un prelucrător de metale

Pentru cei care lucrează acum cu semifabricate din oțel sau fier, primul pas este pur și simplu să stabilească că propriul produs — tablă, profil, țeavă, bară — se încadrează în definiția largă a produsului din articolul 2 și, prin urmare, nu este exclus din start. Al doilea pas este să se facă distincția între "poate exista o obligație în viitor" și "există deja o obligație acum": pentru fier și oțel, aceasta din urmă nu este încă cazul, atât timp cât actul delegat nu a fost publicat. Al treilea pas este să se urmărească planul de lucru, deoarece publicarea acelui act este momentul în care cerințele concrete — și o dată de intrare în vigoare concretă — devin cunoscute. Cine dorește să gândească din timp la ce date vor fi necesare mai târziu (provenienţă, compoziţie, istoric de prelucrare), poate face acest lucru fără ca aceasta să se bazeze deja pe o obligație legală; aceasta este o chestiune de pregătire, nu de conformitate.

Baza: articolele 1 și 2 din ESPR

Această concluzie rezultă direct din textul verorderii însuși. Articolul 1 al Regulamentului (UE) 2024/1781 descrie subiectul și domeniul de aplicare: ESPR este un regulament-cadru care permite cerințe de ecodesign pentru produse fizice, cu o serie de excluderi explicite care nu afectează semifabricatele din oțel. Articolul 2 oferă definițiile, iar în cadrul acestuia conceptul de produs este formulat în așa fel încât componentele și produsele intermediare să se încadreze în mod explicit. Împreună, aceste două articole furnizează baza pentru concluzia că un semifabricat din oțel sau fier este un "produs" în sensul ESPR, în timp ce același regulament stabilește că cerințele concrete — cum ar fi obligația de pasaport — sunt detaliate per grup de produse printr-un act delegat.

Cine dorește să verifice acest lucru, poate consulta articolul 1 și articolul 2 al ESPR prin legăturile din cadrul acestui articol și poate urmări progresul actului delegat pentru fier și oțel imediat ce acesta va fi publicat — această pagină va fi actualizată de îndată ce se va întâmpla acest lucru.

Baza acestui material

Regulamentul însuși se găsește pe EUR-Lex. Facem referiri pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne crezi pe cuvânt.

Ceea ce trebuie să faceți în mod concret

Tablă de oțel, oțel de armare, țevi, profile, bobine: aproape totul ceea ce comerțul cu oțel comercializează nu este, în sens juridic, un "produs finit", ci un semifabricat. Este prelucrat mai departe, sudurat, îndoit, asamblat în ceva altul. Pentru mulți antreprenori din sectorul oțelului, aceasta este un motiv să creadă că pasaportul digital al produsului nu îi privește: ar fi ceva pentru producătorul mașinii finale sau al construcției finale. Această presupunere nu este neapărat corectă, iar aceasta este exact motivul pentru care acest subiect necesită o aprofundare.

ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) nu face în articolul 1 și articolul 2 o distincție generală între semifabricat și produs finit ca atare. Regulamentul vorbește despre produse și grupuri de produse care sunt desemnate prin acte delegate. Dacă un semifabricat de oțel se încadrează în obligațiile prevăzute depinde deci nu de întrebarea dacă este un "produs intermediar", ci de întrebarea dacă grupa de produse din care face parte este desemnată printr-un act delegat. Această desemnare nu există încă pentru oțel. Ceea ce cade exact sub aceasta este descris pe pagina despre care produse din sectorul oțelului se încadrează în ESPR.

Ceea ce se așteaptă de la dumneavoastră

Verificarea dacă grupa dvs. de produse a fost desemnată

Obligațiile din ESPR nu decurg din regulament în sine, ci din actul delegat care desemnează o grupă de produse specifică. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă în practică: deocamdată nu este necesară nicio acțiune pe baza articolului 1 sau articolul 2 singuri, dar este util să urmăriți ce grupe de produse sunt incluse în actele delegate și dacă produsele din oțel — semifabricat sau nu — sunt menționate în acestea. Cum funcționează exact această desemnare este explicat pe pagina despre ce este un act delegat și de ce acesta determină ceea ce trebuie să faceți.

Distincția între "a se încadra sub regulament" și "a avea obligații"

Articolul 1 al ESPR descrie un domeniu de aplicare larg: aproape toate bunurile fizice puse pe piață pot potențial să se încadreze sub regulament. Aceasta este diferit de a trebui să furnizeze deja un pasaport. Pentru o companie metalurgică de dimensiuni medii, aceasta înseamnă că este util să mențineți clar ce etapă a reglementării este actuală: domeniul larg de aplicare al regulamentului, sau obligația concretă dintr-un act delegat pentru o grupă de produse specifică. Un rezumat al acestei distincții se găsește pe pagina despre ce se schimbă exact pentru sectorul oțelului.

Colaborarea ca furnizor, chiar și fără obligație proprie

Chiar și atunci când un semifabricat în sine nu este desemnat, se poate întâmpla ca cumpărătorul — o companie de construcții sau un producător de mașini — să se încadreze într-o grupă de produse desemnată și să aibă nevoie de date privind compoziția, originea sau proprietățile oțelului pentru a-și asambla propriul pasaport. Pentru o companie de comerț cu oțel sau o companie de prelucrare a metalului, aceasta înseamnă că poate fi practic să urmăriți deja ce date solicită clienții, chiar dacă nu există încă o obligație legală de a pune acele date într-un pasaport. Ce date sunt în general, este descris pe pagina despre ce date intră în pasaportul digital al produsului din oțel.

Unde nu funcționează în practică

Presupunere pe baza faptului că "este doar un semifabricat". O companie de producție ignorează complet subiectul pentru că crede că doar produsele finale se încadrează sub ESPR. Această distincție nu apare în articolul 1 sau articolul 2; riscul este ca o companie să înceapă prea târziu cu pregătirile odată ce o grupă de produse este oricum desemnată.

Confuzia între "oțel" ca material și "produs din oțel" ca grupă de produse. Unele companii cred că va veni o singură regulă ESPR pentru "oțel". În realitate, regulamentul funcționează cu grupe de produse, care sunt stabilite prin fiecare act delegat și care pot fi specifice (de exemplu, oțel de armare, sau plăci pentru o anumită aplicație). O presupunere generică asupra "oțelului" duce la așteptări greșite.

Întrebări de clienți care anticipează obligații care nu există încă. Un client solicită deja acum un pașaport digital de produs, în timp ce pentru grupa de produse respectivă nu a fost încă publicată nicio hotărâre delegată. Un furnizor care acceptă fără a verifica statutul juridic se expune posibil la angajamente care nu corespund cu ceea ce este de fapt obligatoriu.

Neclaritate între obligația pe lanț și obligația proprie. Un furnizor de semiprodus presupune că, deoarece clientul trebuie să livreze un pașaport, furnizorul însuși trebuie să elaboreze și un pașaport. Nu este neapărat așa: obligația poate să cadă pe seama părții care pune produsul finit pe piață, în timp ce subcontractantul furnizează doar date.

Subestimarea timpului necesar pentru adaptarea sistemelor interne. Chiar și fără o obligație concretă în prezent, se poate întâmpla ca datele privind compoziția sau proveniența să nu fie sistematic înregistrate. Când va fi publicată o hotărâre delegată, se va constata că rămâne foarte puțin timp pentru a reconstitui datele.

Ce puteți documenta

Un inventar al grupelor de produse din producția sau comerțul propriu care ar putea fi relevante pentru viitoarele hotărâri delegate, pentru ca aceasta să poată fi verificată periodic în raport cu planurile de lucru ESPR publicate.
O notă internă privind care clienți sau beneficiari pun deja întrebări cu privire la un pașaport digital de produs și care este motivul.
Un dosar de bază per linie de produs cu date care se presupune că devin relevante (compoziție, origine, date ale procesului), chiar și fără să existe în prezent o obligație legală pentru aceasta — aceasta se aliniază cu întrebarea ce date sunt de obicei incluse într-un astfel de pasaport.
Acorduri cu furnizorii cu privire la ce informații pot furniza, consemnate într-un contract de achiziție sau livrare, astfel încât lanțul propriu să nu se blocheze în momentul în care apare o obligație.
O notație privind statutul informațiilor sensibile din punct de vedere comercial: ce date o întreprindere păstrează în mod intern, dar nu dorește să partajeze fără condiții cu terții, relevant atunci când se pune întrebarea dacă datele sensibile din punct de vedere comercial privind oțelul trebuie să fie publice.
O verificare periodică a propriei situații în raport cu întrebarea dacă propria întreprindere, în ciuda unui număr redus de angajați, poate totuși să se confrunte cu aceste obligații — vezi explicația privind pasaportul de produs și micile întreprinderi.

Pentru semifabricatele din oțel, prin urmare, nu există un răspuns gata-făcut pe baza statutului lor de "semifabricat" singur. Rezultatul depinde de ce grup de produse se aplică și dacă pentru aceasta a fost publicată o acted delegată — ceva care rămâne de văzut.

Aceasta nu este o consultanță juridică. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli privind situația dvs. specifică, consultați un jurist sau autoritatea competentă de supraveghere.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Spune-ne — corecțiile au prioritate.