Ce este un pasaport digital al produsului pentru oțel?

Un dosar digital cu date despre produs, accesibil printr-un cod QR

Un pasaport digital de produs este o colecție de date despre un produs care nu se păstrează pe hârtie, ci digital, și care poate fi accesată de cine are nevoie prin intermediul unei purtătoare de date — de obicei un cod QR pe sau lângă produs. Pentru o semifabricată de fier sau oțel, este vorba despre lucruri cum ar fi origine și compoziție materială, aliajele și acoperirile utilizate, proprietăți de performanță și informații relevante pentru prelucrarea ulterioară, întreținere sau la sfârșitul duratei de viață, cum ar fi reciclabilitatea. Pasaportul nu înlocuiește certificatele și documentele de examinare existente pentru oțel, ci consolidează și deschide accesul la date care altfel sunt dispersate pe facturi, certificate de calitate și sisteme interne ale producătorului, comerciantului și prelucratorul. Ideea este ca oricine care ia produsul în mână — de la comerciantul de oțel până la întreprinderea de construcții care îl prelucrează în final — să poată accesa cu o scanare același set actualizat de date.

Pentru care produse se aplică și pentru care (încă) nu

Pasaportul digital de produs nu este o obligație izolată, ci face parte din regulamentul mai larg privind ecodesignul, ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781). Articolul 9 al acestui regulament prevede că un produs poate fi pus pe piață cu un pasaport digital de produs doar atunci când a fost stabilit pentru grupa de produse căreia îi aparține; articolul 10 descrie ce fel de informații trebuie să conțină un astfel de pasaport și cum trebuie să fie accesibil. Aceasta înseamnă că obligația nu se aplică automat și nu imediat pentru toate produsele: pentru fiecare grupă de produse se determină separat dacă și cu ce conținut un pasaport devine obligatoriu. Pentru fier și oțel, aceasta nu a fost încă stabilită. Ceea ce este stabilit este cadrul în care o reglementare pentru oțel — dacă și când va exista — va trebui să se încadreze: cerințele articolului 10 privind conținutul și accesibilitatea pasaportului se vor aplica în continuare pentru fiecare grupă de produse pentru care pasaportul este introdus, deci și pentru oțel atunci când va fi cazul.

Data nu este încă stabilită, dar planul de lucru este

Nu există o dată stabilită pentru momentul în care pasaportul digital de produs pentru produsele din fier și oțel devine obligatoriu. Comisia Europeană a schițat o cronologie în planul de lucru ESPR pentru 2025-2030 în care se preconizează că primele acte delegate — reglementările care fac obligația concretă pentru fiecare grupă de produse — vor fi așteptate de la 2026, după care obligațiile efective intră în vigoare de obicei optsprezece luni mai târziu. Dacă și când fierul și oțelul vor fi incluse într-un act delegat și ce dată corespunde acestuia nu este cunoscut în prezent. Până când nu va fi publicat un act delegat pentru această grupă de produse, nu există o obligație pentru oțel în virtutea articolului 9. Imediat ce acel act va fi disponibil, data efectivă va fi publicată aici.

Ce înseamnă aceasta pentru comercianții și prelucratorul de oțel

Pentru cine comercializează sau prelucrează oțel acum, aceasta înseamnă mai ales că mai este timp pentru a pune datele în ordine înainte ca o obligație să devină concretă. În practică, aceasta se rezumă la câțiva pași. În primul rând: verifica ce date despre origine, compoziție și certificare ale unui produs sunt deja fixate la producător sau importator și unde se află în prezent — adesea dispersate pe certificate, taloane de livrare și sisteme interne. Apoi: examinează dacă acele date sunt disponibile digital și structurat, sau dacă se află încă pe hârtie sau separate în schimburi de e-mailuri. După aceea: urmărește când Comisia Europeană publică un act delegat pentru fier și oțel, deoarece aceesta determină doar ce date sunt exact obligatorii și de când. Oricine aduce aceste date în ordine, va fi într-o poziție mai bună imediat ce o obligație devine concretă, fără ca acum să existe deja o necesitate legală pentru aceasta.

Baza pentru aceasta: articolul 9 și articolul 10 din ESPR

Această descriere se bazează pe ESPR, Regulamentul (UE) 2024/1781. Articolul 9 reglementează principiul conform căruia un pașaport digital al produsului devine obligatoriu pentru grupele de produse desemnate în acest scop printr-un act delegat, și că un produs fără un asemenea pașaport nu poate fi pus pe piață odată ce acea desemnare intră în vigoare. Articolul 10 detaliază cerințele pe care trebuie să le îndeplinească pașaportul: ce fel de informații trebuie să conțină și cum trebuie să fie accesibile, de exemplu prin intermediul unui purtător de date, cum ar fi un cod QR. Ambele articole formează cadrul general; completarea pe grupe de produse, inclusiv o posibilă reglementare pentru fier și oțel, urmează separat.

Cei care doresc să înceapă acum pot abordata cel mai bine prin cartografierea propriilor fluxuri de date: ce informații despre material și origine există, în ce formă și la cine. Odată ce Comisia Europeană publică un act delegat pentru fier și oțel, conținutul concret și data vor fi adăugate aici.

Baza acestui material

Regulamentul însuși se găsește pe EUR-Lex. Facem referiri pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne crezi pe cuvânt.

Ceea ce trebuie să faceți în mod concret

Ceea ce se așteaptă de la dumneavoastră

Un pașaport digital al produsului este, pe scurt, un dosar digital atașat unui produs specific și care conține date despre conținutul acestuia, proveniența sa și modul în care acesta poate fi prelucrat sau reciclat în continuare. Articolul 9 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie faptul că pașaportul este accesibil printr-un purtător de date — în practică, de obicei un cod QR — și că leagă datele la un produs unic, un grup de produse sau un model de produs. Articolul 10 din același regulament precizează cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească acel pașaport: trebuie să prezinte datele în mod corect, complet și actualizat, să rămână accesibil pe o anumită perioadă, și să fie structurat în așa fel încât diverse părți din lanț să poată introduce sau citi date din acesta.

Pentru oțel și alte metale, aceasta nu este încă concretizată în mod concret — concretizarea vine pe fiecare grup de produse printr-un act delegat, așa cum se explică și pe pagina despre ce este un act delegat și de ce determină ceea ce trebuie să se întâmple. Ceea ce ESPR stabilește deja sunt principiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea pașaport. Aceste principii pot fi traduse pentru un comerț de oțel sau un prelucrător de metale în trei puncte.

Un pașaport pe produs, nu pe întreprindere

Pașaportul este atașat unui produs sau model de produs, nu unei întreprinderi în ansamblul său. Pentru o întreprindere care comercializează sau prelucrează semifabricate, aceasta înseamnă că în evidență trebuie să existe o legătură între o partidă fizică de oțel și dosarul digital corespunzător. Pentru oțelul laminat, profilurile sau conductele care trec prin depozit în diferite compoziții și dimensiuni, aceasta este o modalitate diferită de înregistrare decât doar numerele de lot sau comenzi obișnuite.

Purtătorul de date trebuie să fie pe sau lângă produs

Articolul 9 cere un purtător de date fizic — codul QR — care să deblocheze pașaportul. Pentru oțelul care merge de la producător la comerciant la prelucrător, aceasta înseamnă că acel cod trebuie să urmărească produsul, chiar dacă acesta este tăiat, reîmpacat sau combinat cu alte partidă. Cine revinde oțel laminat în bobine mai mici trebuie să găsească practic o modalitate de a transmite purtătorul de date (sau o trimitere la acesta) împreună cu piesa care este livrată.

Datele trebuie să rămână actuale și accesibile

Articolul 10 stabilește cerințe privind exactitatea și accesibilitatea datelor în timp. Pentru o întreprindere cu zece la o sută de angajați, aceasta nu este de obicei o chestiune de complexitate, ci de disciplină: cineva trebuie să fie responsabil de menținerea dosarului la zi, iar această muncă nu se termină la vânzare. Cât de des exact trebuie să se întâmple, depinde de ceea ce va prescrie actul delegat viitor pentru oțel — vezi și pagina despre cât de actuale trebuie să fie datele din pașaport.

Unde nu funcționează în practică

Purtătorul de date se desprinde de produs. Atunci când se taie bobinele sau se combină loturi din diferite livrări, se pierde adesea viziunea de ansamblu asupra modului în care codul QR se raportează la fiecare bucată de oțel. Fără o procedură stabilă în acest sens, apare o lacună între inventarul fizic și dosarul digital.

Se presupune că pașaportul este identic cu un certificat existent. Un certificat 3.1 sau un certificat de material conține adesea deja multe date tehnice, dar nu este un pașaport digital de produs în sensul ESPR. Cele două pot partaja date, dar nu sunt automaticamente interschimbabile — mai ales pentru că pașaportul necesită o formă tehnică fixă și o accesibilitate pe care un certificat pdf nu le are.

O mică întreprindere crede că va fi scutită. Întrebarea dacă o întreprindere de dimensiune redusă cade sub incidența obligațiilor nu poate fi răspunsă cu o regulă simplă și diferă în funcție de situație — vezi explicația de pe pagină dacă pasaportul produsului se aplică și pentru întreprinderi mici. Presupunerea că dimensiunea întreprinderii acordă automat scutire este o ipoteză care nu este neapărat corectă.

Se așteaptă până când obligația devine concretă, fără a cartografia lanțul propriu. Deoarece data exactă și conținutul trebuie încă stabilite — vezi când pașaportul devine obligatoriu pentru oțel — unele firme amână toată pregătirea. Dar inventarierea produselor, furnizorilor și clienților care se află în lanț este o muncă care este independentă de data exactă și care ar putea fi făcută acum.

Informațiile confidențiale sunt introduse în pasaport fără gândire. Nu toate datele disponibile undeva trebuie să apară automat public în pasaport. Care parte poate vedea care date și ce se consideră în acest context ca fiind sensibil din punct de vedere comercial este o întrebare separată — tratată pe paginile despre cine poate vedea care date din pasaport și dacă datele sensibile din punct de vedere comercial privind oțelul trebuie să fie publice.

Ce puteți documenta

O privire de ansamblu asupra grupelor de produse și semimanufacturilor pe care firma le comercializează sau prelucrează, ca bază pentru a determina mai târziu care act delegat se aplică.
O procedură pentru cuplarea purtătorilor de date cu loturi de oțel, inclusiv ce se întâmplă la tăierea, reambalarea sau combinarea materialului.
Acorduri cu furnizorii privind care date furnizează aceștia și în ce format, pentru ca aceste date să poată fi procesate mai târziu într-un pasaport.
O indicație a persoanei responsabile în cadrul firmei pentru menținerea la zi a datelor produselor.
O privire de ansamblu asupra datelor considerate ca sensibile din punct de vedere comercial și care sunt destinate vizualizării publice sau limitate.
Documentație privind originea și compoziția oțelului, cum ar fi certificatele materiale existente, ca supliment la — nu înlocuire pentru — viitorul pasaport.

Cine are deja aceste puncte în ordine este într-o poziție mai bună după ce va deveni clar care date trebuie furnizate în mod specific de sector — vezi și pagina despre ce date intră în pașaportul de produs pentru oțel.

Aceasta nu este o consultanță juridică. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli privind situația dvs. specifică, consultați un jurist sau autoritatea competentă de supraveghere.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Spune-ne — corecțiile au prioritate.