Ce este GS1 Digital Link și am nevoie de acesta pentru pasaportul digital al produsului?

Un standard pentru codul QR, nu o obligație în sine

GS1 Digital Link este o metodă tehnică pentru a construi un cod QR în așa fel încât să realizeze două lucruri simultан: să identifice în mod unic un produs (cum ar fi un GTIN care se află deja pe ambalaje) și să transmită un link către o pagină web cu informații despre acel produs. Pentru pasaportul digital al produsului, acest lucru este atractiv, deoarece ESPR cere un purtător de date care să facă referință la informațiile corecte despre produs și care să fie cuplat în mod unic cu un produs sau grup de produse. GS1 Digital Link este un standard existent și utilizat pe scară mondială, care poate satisface aceste două nevoi, dar ESPR în sine, în textul disponibil în prezent, nu prescrie un standard tehnic specific. Care standard devine în final obligatoriu pentru purtătorul de date și codul de identificare rezultă din actele delegate sau de execuție pe care Comisia Europeană le adoptă pentru fiecare grup de produse.

Pentru cine este relevant și pentru cine nu

Această întrebare se pune în special la parțile care vor crea ei înșiși un cod QR sau alt purtător de date și trebuie să-l atașeze la un produs: producători, importatori și părți care compun un pasaport în numele lor. Pentru o companie de comerț cu oțel sau un prelucrător de metale care cumpără semifabricate și primește pasaportul de la furnizor sau de la un serviciu precum acesta, construcția tehnică a codului QR nu este în practică o alegere proprie — acel cod este deja creat și cuplat cu produsul. Pentru ei este relevant în special ca codul să funcționeze și să conducă la datele corecte și actuale, nu ce standard tehnic stă la bază. GS1 Digital Link nu se ocupă de conținutul pasaportului (ce date trebuie să conțină) și nici de cine are dreptul să compună pasaportul; acestea sunt reglementate de alte părți ale ESPR și de actele delegate care urmează să fie publicate pentru fiecare grup de produse.

Încă nicio dată stabilă, dar o cronologie

Nu există o dată stabilită în care un standard tehnic specific pentru purtătorul de date, cum ar fi GS1 Digital Link, devine obligatoriu pentru fier și oțel. ESPR prevede un plan de lucru pentru perioada 2025-2030, în care acte delegate sunt pregătite și adoptate pentru fiecare grup de produse. Pentru fier și oțel, primul act delegat este așteptat în jurul anului 2026, cu obligații care, se estimează, vor urma optsprezece luni mai târziu — de aici estimarea că pasaportul pentru acest grup de produse va deveni realitate în jurul anului 2028. Această dată nu este stabilă. Până când actul delegat pentru fier și oțel este publicat și sunt cunoscute specificațiile tehnice asociate, nu există nici un răspuns definitiv la întrebarea ce standard pentru purtătorul de date este exact prescris. Odată ce acest lucru devine cunoscut, va fi completat aici.

Cum se transpune aceasta în practică

Cine se pregătește deja acum nu trebuie să aștepte cu totul, dar poate cuvânta asupra GS1 Digital Link cel mai bine în ordinea corectă. În primul rând: se pune problema creării unei date purtătoare, sau a primirii unui pasaport compus de altcineva? În cel de-al doilea caz, standardul tehnic al codului QR nu este un punct propriu de atenție. Cine va crea sau va face să se creeze un purtător de date, poate lua deja cunoștință de GS1 Digital Link ca standard existent, deoarece este deja utilizat pe scară largă în alte sectoare cu identificare produselor și are o șansă bună să joace și un rol în pasaportul de produs. O legătură directă cu codurile de identificare GS1 existente (cum ar fi un GTIN, dacă este deja utilizat pentru produs) poate ușura mai târziu această tranziție, fără ca aceasta să inseamnă ceva obligatoriu chiar acum. Mai mult, este practic să urmărești când actul delegat pentru fier și oțel este publicat, deoarece aceesta face concrete cerințele tehnice pentru purtătorul de date.

Baza: articolele 11 și 12 ESPR

Faptul că trebuie să existe un purtător de date care să îndeplinească din punct de vedere tehnic anumite cerințe și care să identifice produsul într-un mod unic decurge din articolul 11 și articolul 12 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781). Articolul 11 reglementează proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului digital al produsului, inclusiv modul în care purtătorul de date și datele subiacente trebuie să funcționeze. Articolul 12 reglementează codul unic de identificare pe care trebuie să îl primească un produs sau un grup de produse. Ambele articole lasă implementarea tehnică precisă — inclusiv alegerea unui standard precum GS1 Digital Link — pentru actele delegate sau de punere în aplicare ulterioare, care sunt stabilite per grupă de produse.

Cine dorește să facă ceva în acest moment, ar fi bine să verifice dacă rolul propriu este cel al întocmitorului pașaportului sau cel al destinatarului, și pe baza acestuia să determine dacă construcția tehnică a codului QR este un punct de atenție propriu. Pentru cerințele tehnice actuale și definitive privind purtătorul de date pentru oțel și fier, publicarea actului delegat rămâne momentul de așteptat; de îndată ce acesta apare, această pagină va fi completată în consecință.

Baza acestui material

Regulamentul însuși se găsește pe EUR-Lex. Facem referiri pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne crezi pe cuvânt.

Ceea ce trebuie să faceți în mod concret

GS1 Digital Link este o modalitate de a construi un cod de bare sau un cod QR în așa fel încât o singură scanare să poată funcționa în mai multe direcții. Același cod care se află pe palet, pe bobină sau pe bară poate indica în același timp pasaportul produsului, informații logistice și alte date despre acel produs specific. Codul este structurat ca o adresă web (un URL) care conține elemente fixe, cum ar fi un GTIN (numărul articolului conform sistemului GS1) și eventual un număr de lot sau de serie. Un scaner sau un telefon care citește codul ajunge în mod automat în locul corect — la o pagină web, nu la un fișier care trebuie descărcat mai întâi.

Pentru pasaportul digital al produsului, acest lucru este relevant deoarece ESPR stabilește în articolul 11 că pasaportul trebuie să fie accesibil printr-un purtător de date, iar acel purtător este legat de un cod de identificare unic al produsului conform articolului 12. GS1 Digital Link nu este singura modalitate de a rezolva acest lucru din punct de vedere tehnic, dar este un standard existent, utilizat în mod internațional, care rezolvă exact această problemă: un cod, o apăsare de buton, și informațiile corecte pe ecran. Pentru comercianții de oțel și prelucratorii de metale care lucrează deja cu coduri de bare GS1 pentru logistică și facturare, aceasta este o conexiune practică la ceva care există deja de obicei.

Ceea ce se așteaptă de la dumneavoastră

Un cod citeț și unic pe sau lângă produs

Articolul 12 din ESPR solicită un cod de identificare unic per produs. Pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă în practică că trebuie să existe un cod care nu se întâmplă din întâmplare și la un alt produs, și care se referă în mod clar la un singur pasaport. Modul în care acel cod este structurat conform GS1 Digital Link sau într-un alt mod va fi determinat în actele delegate ulterioare per grup de produse. Modul în care acel cod ajunge exact pe oțel — ca autocolant, gravură sau prin ambalaj — depinde de produs și de format, aspect care va fi dezvoltat în continuare în Cum ajunge codul QR al pasaportului digital al produsului pe oțelul meu?

Un cod care conduce la un singur pasaport, nu la o colecție de documente separate

Scopul articolului 11 este ca o scanare să ajungă direct la informațiile corecte și actuale. Aceasta este mai mult decât doar "a lipi un cod QR": structura din spate trebuie organizată în așa fel încât codul să continue să funcționeze, chiar și atunci când vine o nouă partidă din același produs sau când datele sunt actualizate. Pentru întreprinderile care înșiși asamblează semifabricate din mai multe materii prime, se pune și întrebarea cum se raportează aceasta la situații în care mai multe pasapoarte de produs pentru un produs sunt necesare.

Consistență între codul de identificare și înregistrarea în loturi

În cazul oțelului și metalului, înregistrarea se face adesea nu per bucată, ci per batch sau bobină. GS1 Digital Link poate include un număr de batch sau lot în cod, dar acest lucru funcționează doar dacă în cadrul companiei este clar când ceva se consideră un singur batch și când nu. Aceasta este o întrebare organizatorică care este independentă de tehnică și va fi discutată mai detaliat la Înregistrez oțelul per lot sau pe bucată?

Conectarea la sistemele proprii

Un cod de identificare nu există de sine stătător: trebuie să corespundă unei înregistrări în sistemul ERP, în gestionarea stocurilor sau în administrația producției. Pentru companiile care consideră automatizarea acestuia în loc de generarea manuală a codurilor, întrebarea dacă pasaportul produsului poate fi conectat la sistemul propriu este una dintre primele care apare de îndată ce tehnicia depășește un simplu autocolant.

Unde nu funcționează în practică

Câteva situații se repetă la companiile care lucrează cu GS1 Digital Link sau consideră aceasta opțiune:

Codul este copiat în batch-ul următor. Pentru a economisi timp, acelaș cod QR este retipărit pentru o nouă partită de oțel, cu rezultatul că două batch-uri diferite se referă la același pasaport. Aceasta subminează exact scopul codului de identificare unic din articolul 12.

GS1 Digital Link este confundat cu o codă de bare GS1 obișnuită. Codurile bare logistice existente nu sunt deseori potrivite fără adaptare pentru a servi ca acces la pasaport, deoarece nu sunt construite ca adrese web. Cei care presupun că codul de bare care se află deja pe ambalaj se conformează automat adesea constată acest lucru abia la implementare.

Codul există, dar pasaportul din spatele lui nu mai există. Dacă o legătură indică o pagină care a fost ștearsă sau nu mai este menținută, codul este lipsit de conținut. Aceasta atinge direct întrebarea cât timp trebuie să rămână disponibil un pasaport al produsului și cine este responsabil pentru aceasta.

Nu se ține cont de piese mici. Pentru produsele mici din oțel, există literalmente prea puțină suprafață pentru un cod lizibil, nici măcar în format Digital Link. Aceasta este o problemă tehnică care este tratată separat la cum se pune un cod QR pe o bucată mică de oțel.

Se presupune că o scanare necesită întotdeauna internet. Unele aplicații din lanț, de exemplu pe un șantier sau într-un depozit fără acoperire, cer gândire asupra faptului dacă și cum informațiile pot fi consultate fără conexiune — ceva care este abordat la întrebarea dacă pasaportul trebuie să fie disponibil și offline.

Ce puteți documenta

O imagine de ansamblu a produselor care au deja un cod de bare GS1, și dacă acel cod este construit conform formatului Digital Link sau conform unui format GS1 mai vechi.
Un acord intern privind momentul în care se creează un nou cod de identificare: per operație de producție, per lot sau per unitate vândută.
Documentație privind sistemul care gestionează cuplarea dintre cod și datele pasaportului, și cine este responsabil pentru modificări.
O procedură documentată pentru a testa dacă un cod scanat conduce într-adevăr la pagina corectă și actualizată — în special la actualizări ale pasaportului.
Acorduri cu furnizorii sau importatorii privind cine atribuie codul de identificare, mai ales când un semifabricat este procesat în continuare de mai multe părți.
O notă privind structura fișierelor alese și organizarea datelor subiacente, în conformitate cu întrebarea în ce format trebuie furnizate datele pentru pasaportul produsului.

Aceasta nu este o consultanță juridică. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoieli privind situația dvs. specifică, consultați un jurist sau autoritatea competentă de supraveghere.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Spune-ne — corecțiile au prioritate.